Din nou Basescu si raspunderea politica
Nu demult Romania a primit o lectie binemeritata din partea Europei prin amanarea aderarii la Schengen. Mai marilor sau mai micilor diplomati ai Romaniei, ce stiu ca politica se face cu precadere in spatele usilor inchise, li s-a pus un nod in gat la aflarea vestii si mai ales la vederea faptului implinit: Germania si Franta au hotarat, aduncand ca argument coruptia. Brusc a devenit evident faptul ca suntem corupti, vama nostra fiind un fel de institutie finantata de la buget pentru prosperitatea unor lichele, care fara doar si poate aveau sustinere politica pentru ceea ce faceau, fie ca contrabanda era in interesul unor politicieni sau care derivau o buna parte dintre sumele ce se vehiculau ca mita.
Simpatic acest domn Basescu spunand pe sleu ca isi va asuma responsabilitatea politica: Chiar credea ca va impresiona pe cineva amenintand cu demisia? Se pare ca da, o amenintare nu pentru romani sau pentru clasa politica ce oricum nu il mai sustine, dar pentru cei din vest ce inca il sustin. Pentru ei ar fi fost cel putin neplacut ca Basescu al FMI-ului sa plece brusc si suparat.
Nu trebuie sa fi prost ca sa intelegi ca Basescu isi datoreaza succesul fermitatii cu care s-a luptat pentru reforma. Asta pot crede doar cei mai naivi, chiar dimpotriva prin toleranta fata de toate aceste aspecte criminale, carora le-a cumparat in acest fel cel putin neutralitate. Un om, fie el si Basescu nu e destul ca sa transforme Romanie, ba prea putin un om oricat de bune intentii ar avea asueaza lamentabil daca contextul nu-i este favorabil, iar tot ceea ce realizeaza se face doar prin intr-o conjuctura favorabila. Este dar meritul timpurilor ca am vazut vamesi arestati si parlamentari anchetati, si nimic mai mult. Sa nu credem doar ca tara o duce rau datorita lui Vantu sau Voiculescu, ce nu sunt nici mai mult nici mai putin decat calul de bataie a lui Basescu care plateste in acest fel cateva polite personale folosind in acelasi timp aceste doua personaje pentru a castiga credit in randul singurul aliat sincer pe care l-a avut vreodata, poporul.
lasă un comentariu