Cum se misca puterea – despre credinte gresite

Puterea e finita si mereu prezenta. Mereu in miscare, divizata sau concentrata, dar mereu aceiasi. O definitie clara a puterii este aceasta: Capacitatea de a dispune de ceilalti dupa bunul plac. Iar bunul plac in om poate lua o singura forma: acela de a-si satisface deplin propriile interese. Inevitatil trebuie sa remarc ca nu nimic nobil in asta, ba mai mult concentrarea puterii aduce cu ea cele mai josnice forme ale coruperii si decaderii morale pe care omul le poate incerca.

Sti totusi omul are nevoie de putere pentru a se afirma si implinii. Caci nimic nu este mai inutil decat viata unui om lipsit de orice putere, ceea ce inevitabil il va conduce la un esec. Sa pui intr-un om putere este o forma suprema a inteligentie umane. Sa o pui in forma corecta, in masura corecta si la timpul potrivit este o dovada de geniu.

Si nimic nu este mai distructiv decat un prost care imparte puterea. Sa judecam astfel: Daca ii dai unui om un un streang intr-un moment nepotrivit, il atarna de prima craca si isi ia viata. Insa daca il dai atunci cand trebuie, strange o legatura de surcele, si face un foc zdravan.

Insa dincolo de geniu si inteligenta e nevoie de ceva mai profund, ceva ce lipseste atatora: umanitatea. Sa intelegi ca tu, nu esti unul singur, un individ izolat de interesele sale si manat cu atata de un egoism crunt care il face ca ceea ce primesti sa tina pentru el, nu dintr-o nevoie dar cu credinta ca astfel va fi puternic.

Puterea nu sta insa in forta de a pastra dar in aceea de a cucerii si de a impartii cu marinimie. Caci nimic nu este mai detestabil oamenilor decat un om care aduna pentru el si uita ca fara ceilalti puterea nu ar avea insemnatate. Admirat este mereu cel ce cucereste si detestat mereu cel ce se face stapan peste puterea altora. Caci oricat de bune ar fi intentiile omului cuceritor, omul e prea slab ca sa nu se lase prada coruptiei si decaderii morale la care puterea il conduce. Orice om puternic este un tiran si cu atat cu cat aduna si pastreaza pentru sine mai multa putere.

Dezechilibrele profunde conduc inevitabil mai devreme sau mai tarziu la distrugerea celui ce le cauzeaza. Iar tirania puterii este cea mai evidenta forma de dezechilibru, pentru ca lipseste membrii unei societati de puterea lor creatoare, privandu-i de posibilitatea de a-si aduce contributia esentiala in cadrul unui societati.

O societate nu este formata dintr-un numar redus de figuri cheie si un numar mare de indivizi dispensabili, dar din suma tuturor contributiilor individuale a fiecarui membru a societatii respective. Asadar puterea trebuie distribuita intre toti acestia pentru a avea o societate constructiva si sanatoasa functional.

Dimpotriva, concentrarea puterii in mainile celor ce ii numim lideri trebuie permisa in scopul stabilirii unui unui front comun a membrilor societatii. Liderul trebuie sa aiba valoare de reprezentat si sa se constituie intr-o voce comuna a intregii societati. Insa niciodata acesta lideri nu trebuie sa li-se permita sa acumuleze prea multa putere nici pentru prea mult timp, altfel rezultatul fiind inevitabil tirania. Acestea sunt fundamente ale democratiei.

Pentru a-se manifesta puterea are nevoie de instrumente. Cunoasterea este doar unul dintre ele. Iar aici e important ca cel ce este investit cu dreptul de a folosii aceste instrumente sa poata face uz de ele imediat si corect. Nimic altceva nu este mai inutil si mai daunator dacat sa distribui puterea la nivel declarativ fara a avea certitudinea ca celor carora le-o incredintezi au atat mijloacele cat si cunostintele de a face un bun uz de ea. In caz contrar rezultatul va fi acela de a crea un vid de putere care va degenera in haos sau tiranie.

…