Din nou Basescu si raspunderea politica

Nu demult Romania a primit o lectie binemeritata din partea Europei prin amanarea aderarii la Schengen. Mai marilor sau mai micilor diplomati ai Romaniei, ce stiu ca politica se face cu precadere in spatele usilor inchise, li s-a pus un nod in gat la aflarea vestii si mai ales la vederea faptului implinit: Germania si Franta au hotarat, aduncand ca argument coruptia. Brusc a devenit evident faptul ca suntem corupti, vama nostra fiind un fel de institutie finantata de la buget pentru prosperitatea unor lichele, care fara doar si poate aveau sustinere politica pentru ceea ce faceau, fie ca contrabanda era in interesul unor politicieni sau care derivau o buna parte dintre sumele ce se vehiculau ca mita.

Simpatic acest domn Basescu spunand pe sleu ca isi va asuma responsabilitatea politica: Chiar credea ca va impresiona pe cineva amenintand cu demisia? Se pare ca da, o amenintare nu pentru romani sau pentru clasa politica ce oricum nu il mai sustine, dar pentru cei din vest ce inca il sustin. Pentru ei ar fi fost cel putin neplacut ca Basescu al FMI-ului sa plece brusc si suparat.

Nu trebuie sa fi prost ca sa intelegi ca Basescu isi datoreaza succesul fermitatii cu care s-a luptat pentru reforma. Asta pot crede doar cei mai naivi, chiar dimpotriva prin toleranta fata de toate aceste aspecte criminale, carora le-a cumparat in acest fel cel putin neutralitate. Un om, fie el si Basescu nu e destul ca sa transforme Romanie, ba prea putin un om oricat de bune intentii ar avea asueaza lamentabil daca contextul nu-i este favorabil, iar tot ceea ce realizeaza se face doar prin intr-o conjuctura favorabila. Este dar meritul timpurilor ca am vazut vamesi arestati si parlamentari anchetati, si nimic mai mult. Sa nu credem doar ca tara o duce rau datorita lui Vantu sau Voiculescu, ce nu sunt nici mai mult nici mai putin decat calul de bataie a lui Basescu care plateste in acest fel cateva polite personale folosind in acelasi timp aceste doua personaje pentru a castiga credit in randul singurul aliat sincer pe care l-a avut vreodata, poporul.

Urări de început de an, pentru ţara celor mai proşti cetăţeni sau Despre felul in care au fost trădaţi românii

România nu este doar ţara oamenilor săraci, dar şi a celor mai proşti dintre ei. Nimic nu este ilustrativ decât asemănarea cu o turmă de vite ce poate fi mânata după bunul plac al celor ce o conduc. Cum în România cei mai buni dintre noi s-au pierdut peste hotare, preferând sa ia drumul pribegiei decat al demnităţii goale, au rămas aici “români şi stăpâni”, aceia pe care fie vârsta ori mintea nu le permite să spere la mai mult, alături de aceia care au învăţat cum să struneasca această turmă de proşti şi oropsiţi, cu infinită iscusinţă pentru bunul lor plac şi beneficiu, în speţă politicieni – mârşavi în fapte şi în gând.

Problemele reale ale României nu stau nici pe departe aşa cum ni se spune, în vina cetăţeanului de a trăi din asistenţă socială; problemele reale se găsesc în iresponsabilitea clasei politice ce a contribuit timp de atâţia ani de zile prin discursuri goale şi practici ilegale, la distrugerea identităţii de ţară, făcând din fiecare român o legumă incapabilă să discearnă adevărul din spatele atătora minciuni servite fără sfiala.

Românul în forma sa, este reprezentatul perfect al obidientei fara limite, acceptând cu usurinţa tot ceea ce i-se impune, fara a se opune. Asa cum vitele pot fi adunate in turme şi mânate înfometate şi înseate cale lunga sub arşita Soarelui, la fel si românii pot fi adunaţi si dirijaţi cu uşurinţă. Asta e urmarea atătora decenii de comunism când s-a vrut să fim aşa, dar şi a substanţei slabe din care e plămădit românul, o corcitură între sângelor atătora naţii ce cu greu îşi poate desluşii originea. Aşa s-a născut acesta “clasă” de văcari care ne conduc pe noi astăzi, cu nespusă uşurintă, ridicânduse din rândurile turmei, o turmă pregătită deja şi aşteptând doar o mână dură care să o conducă după cum îi va fi voia.

Aşa se face că astăzi românilor li se impune să rabde, servindule acelasi discurs gol, cu privire la nevoia de modernizare a statului. Să ne uită doar cu atenţie unde se găseşte problema. România, în temeiul a ceea ce se pretinde, trebuie să fie o economie de piaţă functională, unde initiativa privata ar trebui motorul economiei şi societaţii. Nimic mai iluzoriu, dupa cum averile in România nu sau făcut în acest fel, dar prin furtul nestăvilit din visteria statului. Poate pentru multi dintre voi nu este nimic nou, când spun că astăzi când în România s-au impus măsuri dure de austeritate care i-au vizat exclusiv pe cetăţenii de rând, furtul din visteria statului continua parcă ca o sfidare faţă de cei ce o plătesc. Astăzi, după doi ani de criza, nimic nu s-a schimbat, licitaţiile ilegale, retrocedările abuzive, deturnările de fonduri sunt şi astăzi principala preocupare a autorităţilor.

Un lucru s-a schimbat românii au fost trădaţi, au fost trădaţi din postura lor de părtaşi la acest jaf orchestrat, în care fiecare român era plătit să închidă ochii. Dacă criza a motivat asta, impunendu-se ca vitele să fie eliminate din schema, pentru a le permite în continuare văcarilor să derive profituri, iar ceea ce li-se cere astăzi romanilor de rând, se va trasforma mâine într-un şoc, după cum ceea ce s-a produs in România ultimilor 20 de ani a fost acumulare de capital, fără de care piaţa nici că nu ar putea să funcţioneaze. Pe această piaţă actorii zilei de mâine vor fi cei ce până în prezent au furat şi au făcut avere, din postura de investitori şi cei ce au sărăcit şi care mâine vor devenii pălmaşi pe glia acestora.

Aşadar pentru toţi românii, vă doresc mulţi ani fericiţi şi prosperi, aşa după cum v-aţi aşternut în ultimele două decenii.

Iubeste-ti aproapele, dar nu ca PSD-ul

PSD are solutii? PSD nu are solutii. De fapt alte solutii nu sunt, “tara care arde” fiind in situatia in care presiunea pietelor financiare internationale este atat de mare incat in Romania trebuie facuta reforma. Este o reforma paradoxal injusta dar benefica. Benefica, pentru ca Romania sufera de grave deficiente structurale, sau altfel spus sistemul a ajuns sa fie incapabil sa raspunda cerintelor care ii pot justifica existenta.

Spre exemplu scopul Politiei nu este acela al unei instutii caritabile care are scopul de a absorbii toti incompetentii si de ai platii, dar acela al oferirii unei solutii la problemele concrete din cadrul societatii. Scopul Scolii este acela de a pregatii oameni in acord cu cerintele societatii si de crea noi valori, iar nu acela de a crea impresia unei aparente normalitati sub masca profitului.

De altfel singura alternativa viabila este aceea de a creste cheltuielile publice folosind doua parghii interzise in contextul aratat mai sus: cresterea deficitului si supraimpozitarea. Asta astazi ar fi cum de foame te-ai manca de la coada ca sa saturi capu. Cand ai ajuns la cap ai terminat.

Intr-o societate si intr-una democratica mai ales, oamenii au tendinta de a a devenii ultra preocupati de interesul propriu ignorandu-l pe cel general. Atunci cand acesta deveni proeminent, ca in cazul de fata si tinde sa se impuna asupra celui individul, oamenii sunt nemultumi-ti. Cauzele ce produc de aici conflicte au radacini profunde in lipsa de educatie si lipsa unor valori comune. Altfel spus oamenii nu pot sa intelega felul in care interesul general conlucreaza in beneficiul propriu, iar asta cu atat mai mult cu cat inegalitatile din cadrul societatii sunt mai profunde.

Crudul adevar este insa acela ca o societate care in delungul timpul a incurajat inegalitatea intre membrii sa-i nu se poate astepta in aceste momente la un consens, consens practic imposibil atata timp cat nu se iau masuri concrete pentru reducerea acestor diferente. Mai exact nu se va putea face in mod democratic.

Lipsa unor valori comune este consecinta inevitabila a destructurarii societatii si predarea ei pietelor de consum. Distrugerea liantului social lasa loc egoismului si avaritie, doua boli, ce nu pot decat sa dezbine si se separe creand societati fara identitate.

Atunci cand incerci sa impui interesul general in detrimentul celui individul in cadrul unei astfel de societati, lucrurile pot lua brusc o turnura neasteptata. Toti acei oameni care vegeteau pana in prezent in starea lor de incostienenta fie indiferenta la ceea ce se petrece in jurul lor, refuzand fie sa se comporte resposabil fie sa incurajeze responsabilitatea celor din jur sau transformat in victime sigure ale acestei stari de fapt.

Personal de-a lungul timpului m-am gasit in compania unor persoane pentru care lungile ore de lectura sau straduinta de a nu trisa in cadrul unui evaluari li se parea irelevanta atata timp “se poate si altcumva” in speta exista o cale a unui efort mai mic. Aceste persoane au ocupat rand pe rand pozitii in cadrul instutiilor de stat ducand aici odata cu ei delasarea si incompetenta, acceptata tacit de o societate indiferenta fata de sine.

Cand oamenii sunt pusi intr-o situatie ca cea de fata se intorc brusc spre vechile obiceiuri si in loc sa arunce le imbratiseaza mai tare. Vechile obiceiuri in tara asta au un nume: PSD. PSD reprezinta tot ceea ce poate fi mai rau mai stricat si mai disfunctional la nivelul unei societati in tranzitie. PSD aduna in cei pana 20 de ani de pana in prezent toate bolile pe care le poate aduna o societate supusa unei destrcurari accentuate si unei crize de identitate.

Admitant faptul ca PSD va ajunge maine la putere, prin forta imprejurarilor, care va fi solutia PSD la problema actuala: Nici una, pentru ca nu exista o alta. PSD va proceda fara doar si poate asa cum cei din actuala structura au procedat si dupa 89, au relaxat legea pana cand cuvantul a avut o rezonanta goala lasand locul coruptiei.

Daca va iubiti aproapele, si pe voi insiva, astazi trebuie sa sa intelegeti ca e nevoie de cu totul altceva: E nevoie ca romanii sa stanga randurile si reinstaureze legea. Lucru greu din perspectiva individuala, dar mult mai usor din cea publica. Acest proces poate si incunat sau succes sau nu, dupa cum succesul le este incredintat doar celor puternici, iar celor slabi le ramane doar sansa de ai sluji pe acestia dintai.

 

Remaniere sau Aliniere

Remaniere guvernamentala e o exprimare gresita, dar cu intentie; cu intentia de a ne abata atentia de la problemele esentiale cu care ne confruntam, unele de fond si a caror rezolvare sta dincolo de competenta oricarui guvern. Spun doar atat: criza economica nu a fost generata de guvern si nici nu poate fi rezolvata de acesta.

Remanierea insa se face cu acest scop mai sus enuntat, si cu dorinta de a exploata o oportunitate pentru un scop preciz: Imblanzirea bestiilor. Fie ca le zice Vladescu, Seitan sau Videanu, acesti “indepedenti” ce trebuie inlocuiti cu altii mai docili.

Sa nu uitam in ce conditii a fost alcatuit guvernul. Practic in acele momente vorbeam despre o majoritate inexistenta, care de bine de rau s-a facut printr-un troc politic prin asigurarea sustinerii din partea tuturor rasvratitilor din randurile opozitiei, care mai tarziu li-sa oferit sprijin in alcatuirea unui partid satelit.

Sa nu uitam nici faptul ca in incercare de a crea un aparent climat de stabilitate politica PDL a propus ca posturile de ministru al economiei sa fie ocupat de un national-liberal iar cel de ministru al muncii de un social-democrat insa refuzati fiind de ambele parti au propus o solutie de compromis in persoana lui Vladescu si a lui Seitan, cunoscuti pentru simpatiile de dreapta, respectiv de stanga.

Vedem doar ca acesta remaniere nu ii vizeaza pe adevaratii incompetenti, numindu-i aici doar pe Funeriu al Educatiei si Cseke al Sanatatii, dar tocmai pe acei rebeli neascultatori. Remanierea sa facut la comanda lui Basescu, vor spune Gurile Rele. Gurile Rele au dreptate!

Maternitatea Giulesti – realitate crunta sau faptul zilei

In salonul maternitatii se odihnesc cativa micuti. Sunt bucati fragede de carne, omuleti abia nascuti, o comoara pentru parintii lor. La un momendat ceva incepe sa mearga rau. Intr-un colt sar scantei si iese fum. Apoi o bubuitura si micutii sunt spulberati si imprastiati pe peretii camerei.

Acesta nu este un scenariu, este felul in care Romania isi pretuieste copiii. Vinovati? Toti si nimeni. S-a gasit o amarata de asistenta prost platitata si poate si prost pregatita, nu din vina ei dar a celor care o conduc. Iar cei ce o conduc arata cu degetul pentru a-se disculpa pe ei. O crima de o asemenea cruzime nu cunoaste niciodata iertare. Nu trebuie.

In acest caz capatul unui ministru nu este un sacrificiu prea mare. Acel cap trebuia sa cada. Dar e las, el si toate capusele sistemului sunt prea lasi sa-si admita vina. Un fapt divers in fapt, putin mai violent, dar va trece. Romanii mor pe capete, nestiuti tacuti, maltratati de un sistem infect care in loc sa-i ingrijeasca ii omoara. Iar lasii, lasii acuza nu invinuiesc.

Realitatile zilei sunt acestea. Cazul Giulesti nu poate fi unul izolat. Faptul ca spitalele sunt prost dotate si mocnesc de improvizatii este o realitate a zilelor noastra, o consecinta a subfinantarii si mai ales managementului deficitar reiesit din indiferenta sfidatoare a autoritatilor. Exact acele autoritati pe care le-am ales si le platim sa ne reprezinte interesele si sa promoveze bunastarea.

Intr-un spital din acesta e regula ca responsabilitea sa fie pasata pe linie si sa ajunga la nivelul de executie care este pus de regula in fata unei dileme: Imi “dau foc” sau ma descurc. “Descurca-te!”, din prea mult uz a devenit o regula. O regula care determina pe fiecare sa faca ce poate pentru a acoperii lipsa de materiale si proceduri de lucru.

Sa gandim limpede cand acuzam. Sa vedem ca managementul spitalelor romanesti este asigurat de oameni platiti, si lor le revine covarsitor responsabilitatea in acest caz. Sa nu ignoram faptul ca acesti oameni sunt responsabili de gestionarea bugetului si tot ei sunt cei ce tin capul de afis in scandalul achizitiilor frauduloase. Mai bine, zic, sa punem carnea astora pe pereti, a directorilor caselor de pensii si a unui ministru.

Cum se misca puterea – despre credinte gresite

Puterea e finita si mereu prezenta. Mereu in miscare, divizata sau concentrata, dar mereu aceiasi. O definitie clara a puterii este aceasta: Capacitatea de a dispune de ceilalti dupa bunul plac. Iar bunul plac in om poate lua o singura forma: acela de a-si satisface deplin propriile interese. Inevitatil trebuie sa remarc ca nu nimic nobil in asta, ba mai mult concentrarea puterii aduce cu ea cele mai josnice forme ale coruperii si decaderii morale pe care omul le poate incerca.

Sti totusi omul are nevoie de putere pentru a se afirma si implinii. Caci nimic nu este mai inutil decat viata unui om lipsit de orice putere, ceea ce inevitabil il va conduce la un esec. Sa pui intr-un om putere este o forma suprema a inteligentie umane. Sa o pui in forma corecta, in masura corecta si la timpul potrivit este o dovada de geniu.

Si nimic nu este mai distructiv decat un prost care imparte puterea. Sa judecam astfel: Daca ii dai unui om un un streang intr-un moment nepotrivit, il atarna de prima craca si isi ia viata. Insa daca il dai atunci cand trebuie, strange o legatura de surcele, si face un foc zdravan.

Insa dincolo de geniu si inteligenta e nevoie de ceva mai profund, ceva ce lipseste atatora: umanitatea. Sa intelegi ca tu, nu esti unul singur, un individ izolat de interesele sale si manat cu atata de un egoism crunt care il face ca ceea ce primesti sa tina pentru el, nu dintr-o nevoie dar cu credinta ca astfel va fi puternic.

Puterea nu sta insa in forta de a pastra dar in aceea de a cucerii si de a impartii cu marinimie. Caci nimic nu este mai detestabil oamenilor decat un om care aduna pentru el si uita ca fara ceilalti puterea nu ar avea insemnatate. Admirat este mereu cel ce cucereste si detestat mereu cel ce se face stapan peste puterea altora. Caci oricat de bune ar fi intentiile omului cuceritor, omul e prea slab ca sa nu se lase prada coruptiei si decaderii morale la care puterea il conduce. Orice om puternic este un tiran si cu atat cu cat aduna si pastreaza pentru sine mai multa putere.

Dezechilibrele profunde conduc inevitabil mai devreme sau mai tarziu la distrugerea celui ce le cauzeaza. Iar tirania puterii este cea mai evidenta forma de dezechilibru, pentru ca lipseste membrii unei societati de puterea lor creatoare, privandu-i de posibilitatea de a-si aduce contributia esentiala in cadrul unui societati.

O societate nu este formata dintr-un numar redus de figuri cheie si un numar mare de indivizi dispensabili, dar din suma tuturor contributiilor individuale a fiecarui membru a societatii respective. Asadar puterea trebuie distribuita intre toti acestia pentru a avea o societate constructiva si sanatoasa functional.

Dimpotriva, concentrarea puterii in mainile celor ce ii numim lideri trebuie permisa in scopul stabilirii unui unui front comun a membrilor societatii. Liderul trebuie sa aiba valoare de reprezentat si sa se constituie intr-o voce comuna a intregii societati. Insa niciodata acesta lideri nu trebuie sa li-se permita sa acumuleze prea multa putere nici pentru prea mult timp, altfel rezultatul fiind inevitabil tirania. Acestea sunt fundamente ale democratiei.

Pentru a-se manifesta puterea are nevoie de instrumente. Cunoasterea este doar unul dintre ele. Iar aici e important ca cel ce este investit cu dreptul de a folosii aceste instrumente sa poata face uz de ele imediat si corect. Nimic altceva nu este mai inutil si mai daunator dacat sa distribui puterea la nivel declarativ fara a avea certitudinea ca celor carora le-o incredintezi au atat mijloacele cat si cunostintele de a face un bun uz de ea. In caz contrar rezultatul va fi acela de a crea un vid de putere care va degenera in haos sau tiranie.

…

Guvernul trebuie sa plece

Acest guvern e cel mai bun pe care l-am avut de la revolutie pana in prezent. A fost singurul guvern prost care a avut si o scuza: Criza. Cu toate acestea, acest guvern trebuie sa plece. Trebuie sa plece nu pentru a demonstra teza opozitiei; formata fara exceptie dintr-o adunatura de corupti si iresponsabili; dar sa plece pentru a demostra ca democratia poate are un temei in aceasta tara.

Coruptii nu isi au locul la guvernare. Infractorii nu pot cere prin puterea exemplului, fie prin apelul la ratiunea unor oameni saraci si lipsiti sa faca sacrificii. Sacrificii pentru ce? Pentru bunul mers al contractelor atribuite ilegal din banii publici? Pentru sediile luxoase gemand de crom si marmuara ale institutiilor si companiilor de stat? Pentru masinile de lux folosite in interes personal de directorii si aghitantii lor?

Guvernul trebuie sa cada. Sa cada constrans de presiunea strazii. A celor multi, care si astazi dupa atatia ani de la revolutie inca sunt priviti ca o masa de manevra, prea prosti pentru a sti sa-si ceara drepturile si sa-si impuna vointa.

Acesti oameni nu sunt sclavii nimanui, nu sunt marionetele nimanui, nu sunt indatorati nimanui. E de neacceptat ca in tara ta, pe pamantul tau, in mijlocul alor tai sa fi tratat ca un animal, iar un chior sa iti ceara sa privesti bine, un surd sa asculti cu atentie, si un mut sa vorbesti mai tare. Unui act iresposabil nu ai dreptul sa-i raspunzi cu ingaduinta. Unui om iresponsabil nu ii poti permite toleranta. Iar ei, ei sunt iresponsabili, au fost si vor fi continuare atata timp cat li-se va permite!

Guvernul trebuie sa plece! Noua celor multi ne-a ajuns minciuna, ne-a ajuns frustrarea, ne-a ajuns talharia. Toate acesta trebuie sa inceteze. Ei trebuie sa raspunda, si ei guvernantii de ieri sau de azi vor raspunde aspru. Noi, ce multi, avem dreptul si responsabilitatea sa-i judecam.

maxima zilei

Numai un caine poate strica, petrecerea pisicilor.

guvernul si prostii

acum hai sa fim seriosi. astia multi nu stiu ce e bine pentru ei. nu stiu si pace. sunt prosti si gata. daca ii dai o paine intreaga sa-l tina o saptamana, prostul o mananca in prima zi si dupa asta mai cere una.

da domnule, asa e. de asta e bine sa fim condusi de minti luminate, care stiu ce e bine pentru toti. ei stiu exact cand trebuie sa rabzi foame si cine trebuie sa rabde. uneori stiu si cat(trebuie sa rabde).

acum problema e in felul urmator. cu o pensie de 300 poti cumpara 85 de paini. asta vine cam 2.83 de paini pe zi. la atata amar de paine ma si mir de ce nu sunt toti pensionarii astia cu pensii mici sunt obezi. si mai ma mir ca se plang. daca ai paine ce dracu iti mai trebuie, ca oricum esti pe marginea gropii.

eu propun altceva, sa sapam o gropa mare si sa-i aliniem pe toti pe margine gropii, unde sa le tragem un glont in cap. sti tu ce economie am face.

p.s. saparea gropii o putem atribui prin licitatie firmei unui nepot a unui ministru. nu de alta, da saracu ce om, in ultima vreme ii merg tot mai rau afacerile; doar nu putem sa-l lasam de izbeliste, avem si noi o datorie… de cetateni. pardon.

Costurile crizei. Cine le suporta

Criza financiara implica un cost. Cost ce trebuie suportat de cineva. Iar logic si corect ar fi acesta sa fie suportat de cei ce si-au asumat riscuri in perioada anterioara crizei. Daca o firma sau o persoana s-a imprumutat excesiv pentru a-si extinde activitatea sau a-si cumpara, spre exemplu, o locuinta costurile crizei trebuie suportate proportional riscurilor asumate de catre acestia, iar nu puse in carca unei intregii populatii, intre care o mare parte nu si-au asumat astfel de riscuri.

Asistam la cea mai mare talharie din zilele noastre cand fie care membru al unei societati este obligat sa plateasca pretul masiniilor de lux achizitionate si al vilelor facute pe credit ale lui X sau Y. Costul crizei este trecut intr-o maniera injusta in spatele celor amarati care poate nici macar o data nu au avut un harb de masini ori o cocioaba, si care astazi se vad nevoiti sa plateasca pentru achizitionarea unui lux pentru care nu s-au angajat.

Ca sa intelegi cum s-a produs criza nu ai nevoie de doctorat in economie. E de ajuns sa intelegi ca toti acei bani dati de pomana de banci au fost retrasi brusc imediat ce au inceput sa-si piarda valoare, pentru a nu genera pierderi prea celor ce au bagat un milion si riscau sa mai ia jumate. Acum toti cei care au luat credite platesc accelerat datoria la banci, iar banii necesari platii acestei datorii trebuie luati de undeva, si sunt luati tocmai de la cei care nu au datorii mari, fie nu au.

Lucratura de aici e lucratura dracului. Daca cel ce si-a luat masina de lux pe banii bancii nu o poate platii bancii va trebui sa o cedeze acesteia. Daca acesta masina ajunge in proprietatea bancii, banca nu o va putea sa o vanda la pretul de achizitie si va pierde la randul ei. Cu toate ca acesta este felul corect in care trebuie atribuite costurile crizei, de catre cel ce s-a indatorat si in cele din urma de catre banca, vedem ca aceste costuri  sunt  in fapt distribuite celor care nici nu au luat nici nu au dat si nici nu au primit acele imprumuturi.

Talharia acesta se produce chiar in momentul de fata si e pe cale sa se accentuaze. Bancile si creditorii ar trebui sa falimenteze nu sa-si socializeze pierderile, nu vad de ce eu personal care nu am luat si nici nu am dat vreun credit trebuie sa suport costul masina si a afacerii falimentare a altora. Nu cred ca in felul asta voi scoate economia din criza, pentru ca tocmai vad felul in care eu pierd in fiecare zi, muncind mai mult si mai ieftin, desi nu consum cu nimic mai mult!

Sunt jefuit! Cu legea in mana.